Cuvinte.

Avem atat de multe sa ne spunem, avem atatea cai sa o facem si totusi suntem muti. Muti de ura, muti de dezamagire, muti de singuratate. Cuvintele.. Cuvintele sunt pixul si foaia gandirii. Cuvintele sunt vocea inimii. Cuvintele sunt intelesul ratiunii. Traim intr-o lume a vitezei, a tacerii, a prostiei si a sexului. Si ciudat este faptul ca sexul si mai ales prostia ne conduc. Si ne conduc pe drumuri intortocheate , ne instraineaza de valori, de oameni si de noi insine. Cum sa ne mai vorbim daca nici macar nu avem timp sa ne ascultam? Cautam raspunsuri in oameni, in ALTI oameni, nu cautam raspunsuri in noi. Plangem pe la colturi, mergem pe drumuri gresite si cautam cai de intoarcere in sfaturi. NU ne mai ascultam INIMA, RATIUNEA si nu mai VORBIM. Ne lasam sufletele inundate de rautate, ura si le umplem cu singuratate, apoi tristi ne cautam vina si tot ce putem gasi e si mai multa singuratate. Zambetele sunt doar niste curbe pe niste fete, iar in suflete e o inghesuiala de rele de nici nu ai unde sa mai stai.